1
El s-a încruntat şi a întors spatele,
2
când orbul a venit la el.
3
Ce ştii tu? Poate s-ar fi mântuit
4
ori şi-ar fi amintit, iar amintirea i-ar fi folosit.
5
În schimb pe cel bogat,
6
tu îl primeşti cu cinste
7
fără să-ţi pese dacă se va mântui,
8
iar pe cel care vine la tine, plin de râvnă,
10
tu, cu nepăsare, îl primeşti!
11
Nu! Aceasta este o amintire
12
oricui vrea să-şi amintească!
13
Ea este de pe sulurile prea cinstite,
16
cinstiţi şi nevinovaţi!
17
Să fie ucis omul! Cât este de tăgăduitor!
19
Dintr-un strop de sămânţă! L-a creat şi i-a dat o soartă;
20
i-a făcut calea uşoară;
21
apoi l-a lăsat să moară şi a pus să fie înmormântat;
22
iar când va voi, îl va scula!
23
Nu! Omul nu împlineşte ceea ce El îi porunceşte.
24
Omul, să se uite la hrana sa!
25
Noi am vărsat apă, şi ce vărsare!
26
Noi am crăpat pământul, şi ce crăpare!
27
Noi am făcut să răsară grâne,
Sonraki 12 ayet →