1
Nu! Jur pe Ziua Învierii!
2
Nu! Jur pe sufletul mereu-dojenitor!
3
Omul socoate că nu-i vom strânge la un loc oasele?
4
Ba da! Noi avem putinţa de a-i potrivi şi oscioarele degetelor sale.
5
Înainte de aceasta însă, omul doreşte întotdeauna desfrâul.
6
El întreabă: “Când va veni Ziua Învierii?”
7
Atunci când vederea fi-va fulgerată,
8
când luna fi-va acoperită,
9
când soarele şi luna împreună fi-vor puşi.
10
În Ziua aceea omul va spune: “Încotro este oare scăparea?”
11
Ba nu! Nu este nici un cotlon de ascunzătoare.
12
În Ziua aceea, numai la Domnul tău găsi-vei alinare.
13
În Ziua aceea, omului i se va da ştire cu ce a ieşit înainte şi cu ce a rămas în urmă.
14
Omul asupra lui însuşi este mărturie vădită,
15
chiar dacă îşi deşartă dezvinuirile.
16
Nu-ţi mişca limba, atunci când îl citeşti zorindu-te la capăt să ajungi!
17
Noi trebuie să-l strângem la un loc şi să-l citim!
18
Şi dacă l-am citit, să-l citim iarăşi!
19
Căci Nouă ne este lăsat să-l facem pe înţeles!
20
Ba nu! Voi iubiţi degrabă-trecătoarea
21
şi daţi la spate Viaţa de Apoi.
22
În Ziua aceea, vor fi chipuri luminate
23
către Domnul lor căutând.
24
În Ziua aceea, vor fi chipuri întunecate,
25
la ce le va face zdrobitoarea de coaste, cugetând.
26
Ba nu! Când sufletul va sta să iasă,
27
i se va spune: “Cine este vrăjitor?”
28
Când omul îşi dă seama că desprinderea este aproape,
29
şi picioarele i se vor strânge unul într-altul,
30
în Ziua aceea, către Domnul tău vei fi mânat.
Sonraki 10 ayet →